Peștera Urșilor

Peștera Urșilor este situată în Munții Apuseni, aproape de satul Chișcău. Peștera a fost amenajată la standarde internaționale și a fost deschisă publicului în data de 14 iulie 1980. Are o lungime de peste 1500 m și se compune din galerii și săli situate pe două nivele. Nivelul superior, lung de 488 m, poate fi vizitat de turiști și include: Galeria Urșilor, Galeria Emil Racoviță, Galeria Lumânărilor, Sala Lumânărilor, Sala Spaghetelor, Sala Oaselor. Nivelul inferior, lung de 521 m, este rezervat doar pentru cercetări științifice. În peșteră există numeroase stalactite și stalagmite, iar temperatura și umiditatea sunt menținute constante pe tot parcursul anului, respectiv de 10°C și 97%.

Peștera a fost descoperită în anul 1975, cu ocazia unei dinamitări controlate executate la cariera de marmură din zonă. Minerul Traian Curta a remarcat o crăpătură în stâncă, fiind primul om care a intrat în peșteră și a descoperit schelete. Cercetările ulterioare au scos la iveală că cele mai multe fosile aparțin ursului de cavernă, specie dispărută în urmă cu aproximativ 15000 de ani, dar au fost găsite și fosile de capră neagră, ibex, leu și hienă de peșteră. Cele mai vechi oase au o vârstă de 100000 ani, în timp ce cele mai recente datează de acum 17000 de ani. Ursul de peșteră avea până la 4 m înălțime, în poziția în 2 labe, și o greutate de până la 1000 kg.

◉ Traseu omologat: Circuitul Peșterii Urșilor (marcaj - punct roșu, durata - 4-5 h, dificultate - mediu, dificil - pe alocuri, sezonalitate - neaccesibil iarna)