◉ Program de vizitare: miercuri - duminică, 10.00 - 18.00 ◉ Tarif: 13 lei | pensionari, militari, elevi, studenți, grupuri organizate - 6 lei | copii mai mici de 7 ani, persoane cu dizabilități și însoțitorii acestora - gratuit ◉ Filmare, fotografiere de către turiști în interiorul muzeului: 20 lei ◉ Taxă ghidaj (serviciu disponibil doar pe bază de programare prin email, doar în zilele de miercuri, joi și vineri): 10 lei/persoană
Se află în reședința particulară a donatorilor: arhitectul Pompiliu Macovei și pictorița Ligia Macovei. Imobil a fost ridicat la începutul secolului XX, în stil eclectic francez. Colecția reprezintă o incursiune culturală originală în epoci și locuri diferite.
Datează din anul 1900 și a fost construită de arhitectul N. C. Mihăescu. Numele casei amintește de apelativul proprietarei Maria Mihăescu, prima femeie din București care a mers pe bicicletă.
A fost ctitorită de domnul Țării Românești, Mircea Ciobanul, între anii 1545 - 1554.
A fost construit în anul 1895. Edificiul a adăpostit ministerul de resort (azi Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale) de la început și până în prezent.
Este găzduit într-o clădire monument istoric, construită în anii 1920. Muzeul s-a deschis pentru public în anul 2003, în urma donării către stat a colecției de hărți a familiei Daniela și Adrian Năstase.
Structura bisericii a fost ridicată probabil până în anul 1816 și a fost complet terminată până în 1817, așa cum atestă un document din acea dată. Reparații au fost efectuate în 1868, 1891 și 1906, în timp ce pictura a fost refăcută în 1929.
Gândit ca o casă-muzeu, edificiul a fost construit între 1941 - 1942, în stilul stilul Tudor, cu inserții ale stilului noirmand, cu o loggia venețiană. Colecția este compusă din vitralii (secolele XIII - XIX), mic mobilier de artă (secolele XV - XIX), carte veche, tapiserii, picturi.
Situată în apropiere Lacului Floreasca, este atestată într-un document din 1738. Data precisă a construcției este necunoscută, deoarece pisania veche, portretele ctitorilor și documentele fondatoare au fost pierdute.
A fost zidită în anul 1728 pe locul vechii biserici a lui Popa Herea, de către Mitropolitul Daniil. Între anii 1912 -1931 lăcașul a fost închis, timp în care s-au făcut însemnate reparații. Pe exteriorul bisericii sunt redate figuri de filosofi greci și de sibile.
În sălile ale acestui Palat al Științelor Geologice este prezentat un patrimoniu cultural-științific inestimabil reprezentat prin remarcabile colecții mineralogice, petrografice și paleontologice recunoscute pe plan național și internațional.
Este o clădire construită între anii 1906 - 1912, stilul fiind cel neoclasic francez. Începând cu anul 1955 clădirea a devenit sediul Bibliotecii Centrale de Stat, iar în 2008 clădirea a fost retrocedată Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București.
Sediul Circului Globus este o clădire monument-istoric construită în anii 1960 - 1961. Ansamblul este format din sala de spectacole și câteva corpuri anexe.
Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa a luat ființă în anul 1834, la inițiativa lui Mihalache Ghica. Regele Carol al II-lea a decis ca muzeul să poarte numele organizatorului său, Grigore Antipa, director în perioada 1893 - 1944.
A fost înființată în anul 1860, iar din anul 1874 aparține Universității din București.
A fost construit în anul 1859 de frații Solacolu, negustori din Bulgaria. Arhitectura sa combină contururi tradiționale cu elemente occidentale. Clădirea este în stare de ruină.
A fost construit între anii 1964 - 1965 ca reședință de protocol de Gheorghe Gheorghiu-Dej. După moartea acestuia, palatul a fost mărit și a devenit reședința privată a familiei Ceaușescu. În 2016 a fost transformat în muzeu.
A fost construită în anul 1710 de către Vornic Iordache Crețulescu și soția sa Safta, fiica lui Constantin Brâncoveanu, ca și capelă de familie. Va fi donată împreună cu casa parohială Patriarhiei, care o redeschide pentru cult în comunitate în anul 1941.
A fost construit în anul 1926, pentru prospera societate de asigurări a acelei epoci Adriatica. Este și astăzi una dintre cele mai frumoase clădiri ale capitalei.
Clădirea a fost ridicată în anul 1953. La ultimul etaj se află Muzeul Operei Naționale București, iar în parcul din fața clădirii se află statuia lui George Enescu și bustul fondatorul Operei Române, Gheorghe Stephănescu.
A fost construită, conform pisaniei bisericii, în timpul domnitorului Ioan Caragea (1812 - 1818), iar interiorul a fost făcut în timpul domniei lui Alexandru Nicolae Suțu, în 1819. Movila pe care se află biserica era numită a Gorganilor.
A fost construită pe la 1820 de către Ștefanache Hagi Moscu. Anterior, a existat aici o altă biserică, ctitorie a familiei Dudescu.
Este prima clădire în stil eclectic din București, construită în anul 1881. Casa a fost făcută pentru bancherul Ioan Pascu, iar în 1903 bancherul L. Berkowitz a cumpărat-o. În anul 2012 a intrat în posesia Noblesse Group.
Palatul Camerei Deputaților, în prezent Palatul Patriarhiei, a fost ridicat pe locul fostului palat al Adunării Deputaților, în anul 1907. La sfârșitul anului 1996 a a intrat în posesia Patriarhiei Române.
Este una dintre cele mai mari biserici ortodoxe din lume. Piatra de temelie a lăcașului de cult a fost pusă în anul 2011.
Este ctitorie a voievodului Constantin Brâncoveanu. În anul 1707 sfântul lăcaș era pictat, înfrumusețat și înzestrat. Aici se află o parte din mâna dreaptă a Sf. Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei.
A fost înălțată la 1847 de căminarul Toma Baltă, în timpul domniei lui Gheorghe Dimitrie Bibescu. Aici exista o biserică de lemn încă din secolul XVIII, într-o zonă de păduri și bălți, în mahalaua Sf. Vasile.
Edificiu-simbol al culturii naționale, construit în perioada 1886 - 1888. O parte din bani au provenit în urma organizării unei loterii naționale, când s-au pus în vânzare 500000 de bilete în valoare de un leu.
Casa ce găzduiește muzeul a fost construită de cei doi artiști între anii 1911 - 1913. Muzeul a fost deschis anul 1951.
A fost construit în perioada 1806 - 1808, întemeietorul său fiind Manuc Bei (Manuc Mârzaian), dregător în vremea sultanului Mustafa IV.
Piatra sa de temelie a fost pusă în anul 1935 și structura a fost terminată în 1938. Lucrările s-au oprit din cauza celui de-al Doilea Război Mondial, dar au fost reluate între 1946 - 1959.
Muzeul adăpostește colecția donată la sfârșitul anilor '60 de soții Serafina și Gheorghe Răuț.
În anul 1768, Mitropolitul Grigorie a ordonat construirea unei bisericuțe care să adăpostească o cruce ridicată de Serdar Matei Mogoș după ciuma care a afectat Bucureștiul în anii 1718 - 1719.
A fost construit între 1921 - 1922 și comemorează participarea României în Primul Război Mondial. Are 27 m înălțime, iar fațadele sale cuprind elemente arhitecturale cu semnificație istorică: inscripții, localități, efigii, stema Regală a României, medalioane, date.
Prima atestare documentară a bisericii este de la anul 1766. Inițial, a fost ctitorită de Ioniță Croitorul. Lăcașul a fost refăcut în anul 1818 de Ioanichie Ieromonahul. În anul 1986, biserica a fost translată cu 23 m.
A fost construit între anii 1906 - 1910, în stil tradițional, neoromânesc. Azi este sediul Palatului administrativ al Municipiului București.
Este o instituție de învățământ liceal, fondată în anul 1892. Construcția actualului sediu (monument istoric) a început în anul 1924, fiind finalizată în 1928.
Actuala biserică a fost construită între anii 1898 - 1901, având stilul neoromânesc și neoarmenesc. Inițial, aici a existat Biserica Sf. Nicolae, ridicată între 1807 - 1810, ctitor fiind vistierul Țării Românești, Amza Năescu.
Este cea mai veche bibliotecă universitară din București și este situată în Palatul Fundației Universitare Carol I, sediul Fundațiilor Regale. Clădirea a fost finalizată în anul 1893. În 1911 edificiul a fost extins.
A fost construit între anii 1935 - 1937, pentru Regina Elisabeta a Greciei, născută Principesă a României. Palatul s-a aflat în proprietatea Principesei Elisabeta până la naționalizarea lui, în 1948.
A fost construită de clucerul Radu Colțea în anul 1725 și refăcută de Lazăr Kalenderoglu în 1841. În perioada 1954 - 2009, biserica a fost dată în folosință comunității ortodoxe bulgare. În anul 2009 s-a reînființat parohia Sf. Ilie - Hanul Colței.
În anul 1906, Vladimir Ghika a pus bazele așezământului Institutului Superior de Caritate Sf. Vincențiu de Paul, iar în 1930, alături este construită biserica. Lăcașul servește comunităților francofone din capitală.
Deși datat de unii istorici ca fiind construit în 1739, conform cercetărilor hanul a fost ridicat între anii 1804 - 1818. În timpul regimului comunist clădirea a fost utilizată în scop comercial, iar după Revoluția din 1989 a fost concesionată unor societăți comerciale.
A fost construit în anul 1890 ca turn de apă, dar nu a fost folosit în acest scop. A fost utilizat de pompieri până în anul 1935. Din 1963, a fost transformat în Muzeu al Pompierilor.
Clădire în stilul Renașterii franceze cu influențe baroce, ridicată în anii 1902 - 1904 pentru Elena Kretulescu. În jurul palatului a fost amenajat un parc.
Lăcașul a fost clădit prima dată în anul 1744 de domnița Bălașa, fiica prințului Constantin Basarab Brâncoveanu, reclădită în 1831 de banul Grigore Basarab Brâncoveanu, apoi din nou reclădită în 1838 de Safta Grigore Basarab Brâncoveanu.
A fost construită din zid la 1736. Datorită stării sale deteriorate, biserica a fost refăcută în forma actuală în anul 1842. Lăcașul a ars în 1847 și a fost refăcut în stil neoclasic și sfințit în 1853.
S-a înălțat pe un loc sfințit încă din veacul XVIII. În anul 1856 se reconstruiește o nouă biserică. În 1922 s-a reconstruit biserica după modelul inițial.
Reprezintă un complex destinat spectacolelor în aer liber. Teatrul de vară, construit după model roman, a fost ridicat în anul 1906, fiind dedicat împlinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I.
A fost construit între anii 1929 - 1934 și are caracteristici reprezentative ale stilului Art Deco. Înalt de 52 m, palatul a fost până în 1956 cea mai înaltă clădire din București și prima clădire înaltă cu schelet metalic din România.
A fost ctitorită între anii 1763 - 1765 de Constantin Potoceanul și de soția sa Măria, așa cum arăta pisania bisericii, astăzi dispărută. Un document din anul 1642 atestă că în trecut a existat aici o biserică din lemn a unui schit de maici.
A fost construită la sfârșitul secolului XIX. După ce a fost cumpărată de Grigore Constantinescu-Monteoru, casa a suferit o renovare radicală între anii 1887 - 1889. În anul 2014, aici s-a inaugurat un restaurant cu terasă.
Creație a folcloristului și sociologului Dimitrie Gusti, muzeul este rodul unor cercetări intense și susținute de peste un deceniu (1925 - 1935).
A fost înființat în anul 1970 ca cel dintâi muzeu de arheologie și istorie din țară din punct de vedere reprezentativ. Au fost aduse tezaure faimoase din metal prețios, piese de mare valoare arheologică și istorică.
Este un liceu fondat în anul 1859. Până în 1884 cursurile s-au desfășurat în mai multe clădiri. Din 1885 liceul s-a mutat în clădirea ce constituie azi partea centrală a construcției, extinsă apoi prin construirea a două aripi.
A fost ctitorită de Smaranda, a treia soție a principelui Nicolae Mavrocordat ca și capelă a familiei. Pisania din anul 1745 marchează data terminării lăcașului.
Se află în imobilul în care a locuit poetul în perioada 1933 - 1957, care a devenit casă memorială în anul 1966.
Se află în casa în care a locuit poetul începând cu anul 1930, care a devenit casă memorială începând cu anul 1974 din dorința scriitorului.
Actuala biserică a fost zidită pe locul unei biserici din lemn, de la 1611. În perioada 1908 - 1939 nu s-au mai oficiat slujbe aici. După 1939 au fost făcute reparații și în 1944 a fost redată cultului.
A fost ridicată în anul 1819, pe locul unei biserici din secolul XIV. Este Paraclis Universitar al Bucureștiului și adăpostește mai multe moaște sfinte, precum și o icoană veche cu Sf. Iuda Tadeul.
Este o clădire cu valoare istorică, care a aparținut omului politic Dimitrie Sturdza. Din anul 2003, aici se află librăria Cărturești Verona, premiată ca Librăria Anului în 2021.
Construcția a fost edificată în anul 1915 și extinsă în 1922 și în 1932. Cutremurul din 1940 și Al Doilea Război Mondial au avariat clădirea liceului.
Sediul a fost realizat, dar nefinisat înainte de 1989. După Revoluție imobilul s-a degradat. În anul 2006, Ministerul Culturii a decis transformarea clădirii în centru cultural și Bibliotecă Națională. Noul sediu al Bibliotecii Naționale a României a fost deschis din anul 2012.
A fost construită în anul 1587 de Dan vel Logofătul. În cadrul clădirilor din complexul mănăstirii, între 1829 - 1924, a funcționat Spitalul Mărcuța. Printre pacienții cunoscuți ai instituției psihiatrice s-a aflat Mihai Eminescu.
A fost ridicată în perioada 1935 - 1971, când Biserica Sf. Elefterie Vechi, din apropiere, a devenit neîncăpătoare. Biserica găzduiește o parte din moaștele Sf. Mare Mucenic Elefterie.
Prezentă o colecție permanentă cu cele mai reprezentative lucrări de artă românească realizate din anii 1960 și până astăzi.
Inaugurat în 1978, muzeul reflectă prin colecțiile sale gustul și puterea de cumpărare a colecționarilor, preferința lor pentru valori consacrate ale artei românești sau pentru diferiți artiști contemporani lor, precum și preocupările plastice ale unor artiști.
A fost construit în perioada 1884 - 1890. Arhitectul Ion Mincu considera că este cea mai frumoasă clădire a capitalei. Corpul nou al Palatului BNR (1940 - 1950) se prezintă impunător. La parterul clădirii se află Muzeul Băncii Naționale a României, inaugurat în 1997.
Muzeul Țăranului Român este unul dintre cele mai diversificate muzee din familia europeană a Muzeelor de Arte și Tradiții Populare.
Este găzduit de vila de odihnă a doctorului în medicină Nicolae Minovici, ridicată în anul 1905, monument arhitectural remarcabil pentru stilul neoromânesc. Muzeul expune o vastă colecție de artă etnografică românească.
Una dintre cele mai vechi construcții din București, ctitorie a lui Mihai Viteazul.
Piatra sa de temelie a fost pusă în anul 1911, lucrările finalizându-se în 1915. Designul lăcașului seamănă cu cel al Catedralei Etchmiadzin.
Clădire monumentală din București, inițial centru al puterii monarhice în România, actualmente sediul Muzeului Național de Artă al României.
A fost construită în jurul anului 1760 de clucerul Dona și soția sa Zamfira. Sfântul lăcaș a fost propus spre demolare, totuși, în 1987 s-a decis translatarea la o distanță de 16 m.
A fost construită în perioada 1887 - 1892. Lăcașul a fost închis în 1986 și propus pentru demolare de regimul comunist. Acest proiect a fost abandonat după Revoluția din 1989 și biserica s-a redeschis în anul 1991.
A fost construită între anii 1893 - 1900 de guvernul grec ca reprezentanță diplomatică a Greciei în România. Prezintă o arhitectură deosebită, cu elementele specifice Greciei.
Se află în prima și singura casă în care poetul a locuit fără chirie, fiind cumpărată în 1848. Casa figurează pe lista monumentelor istorice ale capitalei.
A fost ridicată între anii 1773 - 1775 și a avut drept ctitori un monah - dichiu al Mitropoliei Țării Românești și pe Tirchilă, ce au dat și numele cartierului.
A fost construită în anul 1787, ctitor fiind Manea Brutaru, șeful breslei brutarilor. Lăcașul este de dimensiuni reduse, respectându-se tipul de biserică din secolul XVIII din Țara Românească.
Una dintre cele mai vechi biserici din București, construită în anul 1735 de către Clucerul Udricani. Începând cu secolul XVIII, pe lângă biserică au funcționat Așezămintele Udricani.
Pisania de deasupra ușii bisericii ne spune că pe acest loc a fost un schit de lemn, ridicat în anul 1766. În 1782 s-a început construcția din zid a bisericii actuale, lucrările luând sfârșit abia în anul 1800.
A fost construită în anul 1946 pe locul unei foste capele din 1931. Este una dintre puținele biserici românești construite în timpul tranziției către regimul comunist.
Una dintre cele mai controversate clădiri din România din punct de vedere arhitectural, construită în vremea lui Nicolae Ceaușescu.
Este ctitorie a doamnei Maria Cantacuzino, terminată în anul 1683. Aici se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului îndurerată, cu veșmântul cernit, lucrare de factură apuseană.
A fost construită din cărămidă în jurul anului 1799, pe locul unei biserici de lemn anterioare. Lăcașul a fost reînființat în anul 1812 de un anume Alexe Arnăutu și soția sa, Maria.
A fost construit în jurul anului 1835, la comanda viitorului domn al Țării Românești, Barbu Știrbei, în acel moment mare logofăt al dreptății. În 1881 a fost restaurat, prilej cu care a fost adăugat etajul, fațada decorată cu cele patru cariatide, precum și turnul de nord-est.
A fost zidită la anul 1725, fiind ctitorită de Mitropolitul Daniil, ambasadorul lui Constantin Brâncoveanu și Ancuța (fiica domnitorului). Lăcașul a fost zidit de boierul Vergu.
Piatră de temelie a Palatului a fost pusă în anul 1897, în prezența Regelui Carol I al României și a Reginei Elisabeta, pe locul unde până în anul 1875 se aflaseră Mănăstirea și Hanul Sf. Ioan cel Mare. În prezent, palatul găzduiește sediul CEC Bank.
A fost ridicată în perioada 1952 - 1957. Clădirea era destinată publicării presei de stat și în special a ziarului Scînteia, organ al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român.
Actuala Biserică a fost construită din temelii între 1910 - 1918. Prima biserică de pe acest amplasament a fost construită în anul 1719 de preotul Nan, iar o a doua, din zidărie, în anii 1764 - 1765.
Ctitorie a marelui ierarh Antim Ivireanul, ridicată în perioada anilor 1713 - 1715
Nu are o datare exactă până în prezent. Astfel unii cercetători vorbesc de o construcție într-un stil specific secolului XVIII, alții consideră că este ctitoria ciobanului Bucur, de numele acestuia fiind legată și etimologia numelui București.
A fost înființat de academicianul Dumitru Panaitescu - Perpessicius, la 1 iunie 1957. Expoziția de bază este găzduită în eleganta locuință de început de secol XX, care a aparținut generalului de divizie Leon Mavrocordat.
A fost sfințită, în forma ei actuală, în anul 1907. Anterior, o biserică mai veche a fost zidită în mahalaua Silvestrului. Biserica a fost reclădită și inaugurată în 1839. Între 1904 - 1907 este reconstruită și mărită.
Ctitorul actualei biserici este vornicul Fotache, construcția ei derulându-se în perioada anilor 1837 - 1838. Închisă în ultimii ani de comunism în vederea demolării (1979 - 1990) biserica a fost totuși salvată și redeschisă cultului în decembrie 1990.
S-a numit înainte Biserica Livedea Gospod, termen arhaic însemnând livada princiară. Lăcașul a fost construit în anul 1785, ctitorii săi fiind câțiva meseriași ai cartierului (cojocar, croitor, șelar).
Se află pe terenul donat de baronul Barbu Bellu (1825-1900) Sfatului Orășenesc. În toamna anului 1855 încep amenajările, primele înmormântări fiind făcute în 1856. Cimitirul măsoară 28 ha.
A fost ridicat în anul 1822 de domnitorul Grigore Dimitrie Ghica, pe locul vechii case părintești a banului Dumitrache Ghica. Alături de palat se află Biserica Teiul Doamnei Ghica.
Muzeul în aer liber păstrează vestigiile fostei Cetăți de Scaun a Bucureștiului, care a devenit nefuncțională după incendiul din 1718 și după cutremurul din 1738.
Monument istoric construit în perioada 1743 - 1744, în timpul domniei lui Mihai Racoviță.
Datează din secolul XVII și a fost îngrijită de breasla pielarilor. În anul 1700, Șerban Cantacuzino a rezidit biserica din piatră. Fiind șubrezită, în 1867 s-a dărâmat vechea clădire și în 1868 s-a ridicat cea nouă.
A fost construită în anul 1813, prin strădania preotului Grigore Chițu și cu sprijinul breslei cavafilor, pe ruinele unei biserici mai mici, ridicate în perioada 1789 - 1791, demolată în urma cutremurului din anul 1802.
A fost ridicată în jurul anului 1820, în stilul eclectic. La început, clădirea i-a aparținut boierului Filip Lenș, iar în anul 1886, edificiul a devenit proprietatea politicianului Guță Vernescu. În anul 1995, la etajul casei este inaugurat Casino Palace București.
Este un liceu, înființat în anul 1860. Imobilul a fost inaugurat în anul 1890. Construcția este o bijuterie arhitecturală, îmbinând mai multe stiluri, de la cel brâncovenesc la cel neoclasic englezesc. În 1931 s-a construit noua aripă a liceului.
Biserica inițială de pe amplasament ar fi fost fondată în 1620 de către Vornic Răzvan. Săpăturile arheologice au scos la iveală morminte din secolul XVI și fundații și beciuri din secolele XVII - XVIII.
Datează din secolul XVIII și a fost ctitorită de preotul Neagu Darvas, jupâneasa Rada și jupâneasa Visa. Pictura murală a fost realizată în anul 1873 de Gheorghe Tattarescu.
A fost construită în anul 1724 de Arhimandritul Ioanichie, venit în Țara Românească din Grecia.
A fost ridicată în anul 1758 de Dumitru Racoviță, Mihai Băcanu și Iancu căpitanu, împreună cu obștea olarilor, conform pisaniei. Biserica deține icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă aici în anul 1810.
Localul si-a cunoscut începutul în anul 1852, drept cofetăria La doi frați, Anton și Vasile Capșa. Încă de la deschidere, localul a început să fie frecventat de personalități marcante ale momentului, ajungând vestit în toate centrele Europei.
Monument istoric cu arhitectură neobarocă, al cărui nume provine de la Mihail Oromolu (1875 - 1945), personalitate a perioadei interbelice.
Lăcaș de cult de rit ortodox rus, ridicat în perioada 1905 - 1909, pentru personalul ambasadei și credincioșii ruși din capitală. Este construită cu ziduri masive, cu fațade inspirate din modele rusești și georgiene, precum și turle specifice arhitecturii rusești.
A fost zidită în anul 1820 de către Târcă Răducanu Poenaru și soția sa, Natalia. Odată cu biserica au fost construite și acareturile din partea de nord, care există și astăzi.
Își are sediul pe locul fostului Magazin Junior, inaugurat în anul 1987. Magazinul a fost închis în 1992, iar clădirea a rămas nefolosită până în anul 1999. Clădirea a fost reconstruită și inaugurată în anul 2006 ca sediu al Tribunalului București.
Actuala clădire a teatrului a fost inaugurată în versiunea ei originală în anul 1973. Muzeul Teatrului Național I.L. Caragiale a fost redeschis în anul 2001, după o întrerupere de 23 de ani.
Este o clădire care găzduiește instituția centrală de cultură a Armatei române. Lucrările de construcție au început în anul 1911. La 4 februarie 1923, în prezența Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria a avut loc inaugurarea oficială a Palatului Cercului Militar.
Datează din anul 1864. Aici a existat o biserică de lemn încă din secolul XVII. Biserica a fost refăcută în anul 1710 de jupânul Dima Tabacul. Pictura interioară a fost făcută în anul 1900 și refăcută.
A fost zidită în anul 1764 de vătaful de măcelari Manciul, în veacurile următoare fiind numită Biserica Manciului. Pe locul actualului lăcaș a mai existat o biserică din primele decenii ale secolului XVII.
A fost înființată în anul 1955, la început ca formă a unui serviciu al Secțiunii Gospodăriei Comunale din cadrul Sfatului Popular, apoi transformată abia în 1962 într-o gradină zoologică propriu-zisă.
A fost ridicată din zid, în anii 1784 - 1786, pe locul unei mai vechi biserici de lemn. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la anul 1682, de la care își trage biserica numele, ar fi fost dăruită de Constantin Brâncoveanu.
Datează din anul 1757 și a fost construită de localnici. Lăcașul a fost restaurat în anii 1860 - 1866 de mitropolitul Nifon Rusailă, care a dăruit bisericii o falangă dintr-un deget al Sf. Mare Mucenic Haralambie.
Este cea mai veche biserică romano-catolică a capitalei. În secolul XVII, pe locul actualei biserici, călugării franciscani bulgari ridicaseră o biserică din lemn. Forma actuală a bisericii datează din anul 1848.
A fost construit între anii 1901 - 1903 de către Gheorghe Grigore Cantacuzino, denumit Nababul (fost primar al capitalei, prim-ministru, șef al Partidului Conservator).
A fost construită în anul 1901 la inițiativa doamnei Irina Ghyca, născută Cantacuzino. Lăcașul a fost ridicat în memoria fiicei sale, Ecaterina Olimpia Georgeta, pe care nu a mai revăzut-o niciodată după divorțul de Radu Creulescu, pentru că acesta a răpit-o.
Lăcaș de cult romano-catolic, construit între anii 1915 - 1916. Stilul construcției este cel vechi lombard cu caracteristici ale stilului romanic și elemente gotice și Art Déco.
A fost înființat în anul 1971, fiind desființat în 1981. Funcționarea sa a fost reluată în 1994, când a fost redeschis. Din anul 2011, Muzeul Sportului se află în noul sediu al Comitetului Olimpic și Sportiv Român.
A fost ctitorită în anul 1764 de voievodul fanariot Ștefan Racoviță, împreună cu Teodora Doamna. Construcția a fost terminată în anul 1768 de către Stoica Clucerul.
A fost construită din temelie în anii 1906 - 1908. Biserica, supranumită Malmaison după o fostă cazarmă militară din zonă, se află pe locul unei biserici de lemn din anii 1830.
Clădirea, cunoscută la început sub denumirea de Colosul, a fost realizată în anul 1894 și a fost concepută ca local de recreere al unei fabrici de bere. Întregul domeniu purta numele Bragadiru și a fost fondat de omul de afaceri Dumitru Marinescu Bragadiru.
A fost construit între anii 1908 - 1910. Clădirea a fost ridicată pentru amiralul Vasile Urseanu, fondator al Observatorului Astronomic Popular din București.
Este un hotel istoric de lux din capitală. În anul 1912, pe locul ocupat de Hanul Gherasi, începe ridicarea Athénée Palace, fiind prima construcție de proporții din capitală cu schelet de beton-armat. Inaugurarea are loc în anul 1914.
Conform pisaniei din anul 1733, biserica a fost construită de sora și soția jupanului Manta Cupetu, de la care derivă și denumirea ei. Lăcașul este zidit în stilul arhitectonic Brâncovenesc.
Biserica a fost ridicată în perioada anilor 1720 - 1722, ctitori fiind marele logofăt Iordache Crețulescu și soția sa Safta, fiică a domnitorului Constantin Brâncoveanu.
Este o construcție de 6 etaje, ridicată în stil neoclasic pe fostul amplasament al Mănăstirii Sf. Sava. Construirea s-a realizat în perioada 1857 - 1869. Corpurile laterale ale palatului au fost ridicate între anii 1912 - 1926. Palatul a fost inaugurat în 1869.
Clădire din perioada anilor 1846 - 1850, una dintre puținele reședințe aristocratice ale Bucureștilor din la Belle Époque, rămasă fidelă proiectului inițial. În prezent, aici se poate vizita Muzeul vârstelor, care restituie publicului 300 de ani de istorie a familiei, copilăriei și vieții intime.
Construcția a fost începută de Alexandru Ipsilanti în anul 1780 și întreruptă în 1782. Cel care va termina ctitorirea mănăstirii a fost Nicolae Mavrogheni. După anul 1821 a fost părăsită definitiv, apoi începând din 2008 a fost reluată viața monahală.
Ansamblu edilitar de referință pentru începutul secolului XVIII, format din Biserica Trei Ierarhi și Spitalul Colțea.
Este cel mai mare stadion de fotbal din România.
Se află în apartamentul achiziționat de familia Minulescu în anul 1934, lăsat în 1991 de fiica lui Ion Minulescu Muzeului Național al Literaturii Române.
A fost inaugurat în anul 1920 și poartă numele pionierului aviatic român Aurel Vlaicu. Până la înființarea Aeroportului Internațional Otopeni, în 1970, acesta era principalul aeroport din capitala României.
A fost ridicată, în stil neoromânesc, în anul 1906, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. Pe locul actualului edificiu a existat anterior, bisericuța Bărbătescu-Nou, zidită la 1796.
A fost construit în anul 1927, în stilul arhitectural Beaux-Arts și este și astăzi una dintre cele mai frumoase clădiri ale capitalei.
A fost construit în anul 1833 de către Anastasie Hagi, Gheorghe Polizu și Ștefan Popovici. Porțile sale de fier bogat ornamentate oferă acces de pe străzile Lipscani și Blănari, între care se desfășoară Strada Hanul cu Tei.
A fost începută înainte de anul 1792 de Ecaterina Văcărescu și terminată de Enache Văcărescu. Lăcașul servea drept paraclis de rugăciune pentru familia Văcăreștilor, în apropiere aflându-se conacele acestora.
Incendiată de turci în anul 1595, mănăstirea este refăcută din temelii în 1625 de Radu Vodă Mihnea.
A fost clădită de Matei Basarab, în anul 1636, pe locul fostei biserici de lemn a Mănăstirii Târnov. A parcurs o lungă istorie, scăpând de demolare.
Numele bisericii vine de la meșterii zlătari pentru care s-a ridicat aici, în secolul XVII, un mic lăcaș din lemn. În anul 1705, pe locul lui s-a clădit din temelii această biserică, cu ajutorul Spătarului Mihail Cantacuzino.
Ridicată în perioada 1906 - 1914, clădirea a fost locuința lui Bazil G. Assan, inginer și explorator, primul român care a efectuat o călătorie în jurul Pământului. Clădirea a intrat în patrimoniul Academiei Române și din anul 1945 a devenit Casa Oamenilor de Știință.
A fost construită între anii 1910 - 1913 de enoriașa Elena Eraclide, născută Stârcea. În aceeași curte cu Biserica Sf. Visarion - Nouă se află și o rămășiță din fosta biserică parohială cu același hram, demolată în cea mai mare parte în anul 1964.
A fost construită între anii 1894 - 1896. Prima biserica din acest loc a fost construită din lemn, la sfârșitul secolului XVII, de către Delea Logofătul. Mai târziu, în locul ei a fost ridicată o biserică din zid.
Palatul Cotroceni, astăzi sediul Administrației Prezidențiale, a suferit multe modificări de-a lungul timpului, fiind afectat de ocupații militare, cutremure și incendii.
Cunoscută și sub numele de Casa Lipizer, imobilul a fost construit între anii 1859 - 1862. Arhitectul Luigi Ludovic Lipizer și-a proiectat propria casă, fiind realizată în stil neogotic și decorată cu statui și ornamente specifice.
Lăcașul a fost ridicat pe locul unei bisericuțe de lemn, atestată documentar în prima jumătate a secolului XVII, înălțată într-o singură zi de ctitorul ei Neagul Postelnicul, strămoș al doamnei Maria Brâncoveanu.
A fost construită între anii 1664 - 1667, ctitor fiind Radu Leon. Crucea de piatră din curtea bisericii a fost ridicată de Leon Tomșa, tatăl lui Radu, în anul 1632, pentru a comemora victoria asupra boierilor lui Aga Matei.
Este lăcaș de cult care servește drept catedrală a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București. Ctitorul ei este episcopul Ignatius Paoli, primul arhiepiscop al Arhidiecezei de București. Catedrala a fost construită între anii 1875 - 1883.
Instituția, fondată în anul 1865, a funcționat în diverse locații. Construcția actualului sediu (monument istoric) a început în anul 1921 și a fost finalizată, în linii generale, după patru ani.
Este o clădire construită între anii 1915 - 1923, într-o tendință neoromânească formată din mai multe stiluri: bizantine, gotice, moldovenești. În interior, palatul este decorat în stilul neoromânesc. În anul 1993, clădirea a fost extinsă spre centrul vechi.
Actuala biserică datează de la sfârșitul secolului XIX, după ce biserica anterioară fusese distrusă în incendiul din 1847. Pe locul actualei biserici s-au aflat alte biserici mai vechi, datând încă din 1492.
La început, pe acest teren a fost ridicată Biserica Grecilor, apoi s-a ridicat Palatul Societății de Asigurare Dacia-România. În anul 2019 imobilul s-a dat în administrarea Muzeului Municipiului București pentru amenajarea Pinacotecii Municipiului București.
A fost construită în perioada 1852 - 1858. Pe locul acestei biserici se afla, până la 1852, o mănăstire domnească. Este necropolă domnească, aici fiind înmormântați domnitorii Scarlat Ghica, Constantin Hangerli și Alexandru Șuțu.
Este singurul lăcaș de cult anglican din capitală. În anul 1900 ambasadorul Marii Britanii la București a obținut terenul pe care se află biserica. Lucrările s-au terminat în 1914, dar prima slujbă s-a ținut abia în ziua de Paști a anului 1922.
A fost ctitorită în anul 1787 de domnitorul Nicolae Petru Mavrogheni și soția lui Maria. Inițial a avut regim de mănăstire, devenind biserică de mir din a doua jumătate a secolului XIX. În fața intrării în biserică se află mormântul lui Ion Heliade-Rădulescu.
A fost construită între anii 1847 - 1854, după cum se menționează în pisania originală. Printre ctitori s-a numărat și celebrul Dobre Dulgherul.
În anul 1560, Petru cel Tânăr începe construcția mănăstirii, terminată de Mihnea Turcitul. În 1647, biserica este rezidită din temelii de Matei Basarab.
A fost ctitorită de voievodul Constantin Șerban Basarab, între anii 1654 - 1658. Adăpostește moaștele Sf. Dimitrie Basarabov (Sf. Dimitrie cel Nou), aduse din Bulgaria în anul 1774.
Se află în casa special construită de colecționarul și criticul de artă Krikor H. Zambaccian (1889 - 1962).
Este sediu al Guvernului României. A fost construit în perioada 1937 - 1944, însă lucrările au fost finalizate în 1952. Palatul Victoria a fost în timpul perioadei comuniste sediul Ministerului de Externe și al Consiliului de Miniștri.
Lăcaș de cult evreiesc construit de breasla croitorilor între anii 1850 - 1852 și reclădit între 1910 - 1934. În anul 1978, a fost amenajat aici Muzeul de Istorie al Comunității Evreiești din România.
A fost construită în perioada 1902 - 1904, în urma dărâmării vechii biserici Sf. Nicolae Prund (1889). Lăcașul este realizat în stil neobizantin, are o cupolă centrală și două turle în față. Pictura este executată în stilul renașterii.
A făcut parte dintr-un așezământ monahal, ctitorie a doamnei Tatiana Hagi Dina, o creștină care după eliberarea din robia otomană s-a călugărit sub numele de Timotheia Monahia. Bisericuța își are începuturile în anul 1726.
Monumentul a fost inaugurat la data de 8 octombrie 2009. Ansamblul cuprinde memorialul central și cinci sculpturi (Coloana memorială, Via Dolorosa, Roata Romilor, Steaua lui David și Epitaf).
Este un imobil construit între anii 1885 - 1887. Clădirea a servit ca sediu al Monitorului Oficial și ulterior Secretariatului General al Consiliului de Miniștri, iar în 1959 a fost transferată Arhivelor Naționale.
A fost construit în anul 1866, în stil arhitectural neo-maur. Această sinagogă a Comunității Evreilor din București este cel mai mare lăcaș de cult mozaic din oraș.
Este creația ilustrului om de știință român Dimitrie Leonida și a fost înființat în anul 1909. Muzeul beneficiază de o suprafață de expunere de 4500 mp, din care 1000 mp în aer liber și prezintă în cadrul expoziției de bază exponate ce marchează momente din istoria științei și tehnicii.
Istoria bisericii începe pe la 1682, când a fost construită o biserică din lemn. În 1760, pe temeliile vechii ctitorii s-a ridicat un lăcaș din cărămidă. Din biserica de la 1760 se mai păstrează doar o parte din pisanie. Biserica de astăzi a fost ctitorită între anii 1908 - 1911.
Dedicat doctorului Victor Babeș, muzeul este găzduit de casa construită de fiul său, Mircea Babeș, în 1928 - 1929. Clădirea a fost construită în stilul eclectic specific anilor 1920.
Palatul Societății Funcționarilor Publici este un edificiu construit între anii 1932 - 1934, în stil Art Deco. Clădirea a fost cunoscută drept Palatul Arta, iar din 1996 a găzduit Centrul Cultural al Municipiului București.
A fost construită între anii 1959 - 1960, în timpul regimului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe locul unde s-a aflat reședința regală numită Casa Nouă. Ea a găzduit de-a lungul anilor multe conferințe importante.
Monument istoric (1927) construit în stilul neoromânesc, un proiect colaborativ între arhitecții Nicu Georgescu și George Cristinel.
A fost ctitorit în anul 1834 de căminarul Mihail Darvari și soția sa Elena. Inițial, a fost o biserică de lemn de care s-a îngrijit 12 călugărițe. În 1864, schitul a fost închis, fiind redeschis în anul 1869.
Se află într-un apartament cumpărat de scriitor în anul 1934 pentru fiica sa, Puia-Florica Rebreanu, donate de aceasta în anul 1992.
Muzeul este găzduit de una dintre cele mai frumoase reședințe particulare din București, construită în anul 1868, prima casă-atelier de artist din țară.
A fost reconstruită din cărămidă între 1721 - 1726, sub supravegherea lui Župan Simion Cupețul, date consemnate de pisanie. Anterior, pe acest loc a existat o biserică din lemn, distrusă de incendiul din 1718.
A fost construit pe locul vechii grădini a Palatului Șuțu, având ca model palatele de pe Bd. Haussmann din Paris. Palatul a adăpostit inițial Societatea de Asigurări Generala, care a fost desființată în anul 1948.
Este găzduită de reședința pictorului Gheorghe Tattarescu. Muzeul Gheorghe Tattarescu a fost fondat în anul 1951 și adăpostește un bogat patrimoniu de pictură, grafică, artă decorativă, documente și piese de mobilier.
A fost construită de Ion Mincu în anul 1886, la rugămintea lui Iacob Lahovary, general și politician român. Clădirea este prima construcție semnificativă ridicată în stilul neoromânesc.
Este găzduit într-o casă monument istoric, ce datează din jurul anului 1860, care a aparținut radiologului George Severeanu și a soției sale. Muzeul, inaugurat în anul 1956, expune colecția numismatică și de antichități, donată de acesta.
Construcția a fost ridicată în perioada 1934 - 1936, având arhitectura în stilul Art Deco. În aripa stângă a clădirii este găzduit Muzeul Universității din București. Acesta a fost înființat în anul 1967 și adăpostește peste 2000 de piese.
Este una dintre cele mai vechi reședințe aristocratice din București, construită de postelnicul Costache Suțu între anii 1833 - 1835.